Subscribe to:
Post Comments (Atom)
skip to main |
skip to sidebar
f a s h i o n d e s i g n by A D R I A N A G O I L A V
despre colectie...
Colecţia „Creaţia ca o confesiune” propune o întoarcere de gând asupra "germinării" în noi înşine a unui chip angelic pierdut. Nu întâmplător inul a fost materialul folosit în exclusivitate pentru această colecţie. El este acea pânză asemenea celei de tablou. Este acea "pieliţă", acel trup, pe care se naşte opera de artă. "Veşmântul" omului nu poate fi oricum. Am eliminat decorativul, efectul de consum estetic, înlocuindu-l cu un gând profund – avem de-a face cu reversul portretului lui Dorian Gray (a se vedea cartea lui Oscar Wilde „Portretul lui Dorian Gray” / „The picture of Dorian Gray”). E vorba de acel portret care trebuie să se nască în noi şi nu să fie omorât de către noi. Dacă se priveşte cu atenţie, intenţia a fost aceea de a plasa portretul în zona pântecelui - deci, nu întâmplător...
O altă latură interpretativă a alegerii acestor portrete de referinţă în istoria artei şi reinterpretate prin pictarea lor manuală, într-un cadru semiotic de detaliu extrem de bine definit, e aceea a alegerii acestora în special din registrul Renaşterii - aici, e prezent un alt mesaj intrinsec, şi anume, acela care ridică în discuţie problema unei noi Renaşteri...
De ce Mona Lisa e aşa genială? Nu e vorba neapărat de înalta măiestrie vădită prin arta de redare picturală a acestui chip, ci de ceea ce a reuşit Leonardo, prin inspiratie, să facă să transpară prin acel zâmbet. E un zâmbet pe care nimeni nu l-a mai putut surprinde - e un zâmbet al unei alte realităţi, al unei alte lumi... acea adiere angelică, nepământeană.
Pentru că omul se raportează clişeic la "Mona-Lisa" (Leonardo da Vinci), la "Fata cu cercel de perlă" (Johannes Vermeer), la "Doamna cu inorog" (Raffaello Sanzio ) această colecţie face ca, dintr-un alt unghi de interpretare, aceste opere să se coboare de pe pereţii reci ai muzeelor minţii noastre şi să devină parte integrantă a fiinţei noastre! Ele trebuie să ne atragă atenţia asupra necesităţii unei noi renaşteri.
S-au luat fragmente din aceste mari opere, s-au reinterpretat, dându-li-se o nouă direcţie de citire simbolică, prin plasarea lor în zona pântecelui! De ce? Pentru că ţinta este ca fiecare dintre noi să ajungem să devenim născători şi purtători ai acelui chip angelic pierdut, ai acelui prototip neînsuşit şi uitat de către om! Podoaba acestuia e adevărata cunoaştere. Şi adevărata cunoaştere e o Taină…
Nu mai trebuie să privim la frumuseţe din exterior, ci să ajungem să ne-o însuşim! Să renaştem în noi frumuseţea Chipului ...
O altă latură interpretativă a alegerii acestor portrete de referinţă în istoria artei şi reinterpretate prin pictarea lor manuală, într-un cadru semiotic de detaliu extrem de bine definit, e aceea a alegerii acestora în special din registrul Renaşterii - aici, e prezent un alt mesaj intrinsec, şi anume, acela care ridică în discuţie problema unei noi Renaşteri...
De ce Mona Lisa e aşa genială? Nu e vorba neapărat de înalta măiestrie vădită prin arta de redare picturală a acestui chip, ci de ceea ce a reuşit Leonardo, prin inspiratie, să facă să transpară prin acel zâmbet. E un zâmbet pe care nimeni nu l-a mai putut surprinde - e un zâmbet al unei alte realităţi, al unei alte lumi... acea adiere angelică, nepământeană.
Pentru că omul se raportează clişeic la "Mona-Lisa" (Leonardo da Vinci), la "Fata cu cercel de perlă" (Johannes Vermeer), la "Doamna cu inorog" (Raffaello Sanzio ) această colecţie face ca, dintr-un alt unghi de interpretare, aceste opere să se coboare de pe pereţii reci ai muzeelor minţii noastre şi să devină parte integrantă a fiinţei noastre! Ele trebuie să ne atragă atenţia asupra necesităţii unei noi renaşteri.
S-au luat fragmente din aceste mari opere, s-au reinterpretat, dându-li-se o nouă direcţie de citire simbolică, prin plasarea lor în zona pântecelui! De ce? Pentru că ţinta este ca fiecare dintre noi să ajungem să devenim născători şi purtători ai acelui chip angelic pierdut, ai acelui prototip neînsuşit şi uitat de către om! Podoaba acestuia e adevărata cunoaştere. Şi adevărata cunoaştere e o Taină…
Nu mai trebuie să privim la frumuseţe din exterior, ci să ajungem să ne-o însuşim! Să renaştem în noi frumuseţea Chipului ...
No comments:
Post a Comment